Yume's room

Stateam in camera mea si ma uitam pe pereti. Eram foarte agitat si nervos. Nu stiam ce se va intampla cu mine in viitor si imi era teama de asta. Eram faorte timid si nu stiam cum sa abordez oamenii. Imi era teama sa nu rada de mine din cauza puterilor mele. Am oftat si m-am asezat in pat. Simteam cum somnul isi facea aparitia, dar parca imi era si teama sa inchid ochii. Simteam cum imi batea inima de parca vroia sa-mi iasa din piept, iar mainile imi erau rechi ca si gheata.

Plimbandu'ma pe holuri zaresc o noua camera ocupata. M'am intrebat cum este noul venit. Ajunsa in fata usii, intind mana si doresc sa bat. Dar o energie oarecum deprimanta pentru mine ma face sa tremur... *De ce...* fara a mai sta pe ganduri bat la usa... *Va raspunde oare?!*

Nu ştiam dacă aveam sau n voie sa vizitez elevii de la alte licee, dar nu-mi păsa. Am luat-o pe coridorul celor de la Naydd, cu gândul să îmi fac ceva prieteni. Am văzut că în faţa unei uşi stătea o fată, aşa că m-am alăturat ei.
-Bună, i-am spus.
Ciudată faza, ar fi zis mulţi, dar mă plictiseam oricum.

Am deschis brusc ochii. S-au auzit mai multe batai in usa. M-am asezat in fund si am privit usa. Simteam un fel de teama si parca imi era frica sa merg sa deschid. Eram obisnuit sa trec direct prin usa, dar de aceasta data nu aveam voie sa fac asta. M-am ridicat si m-am indreptat spre usa. Am apasat clanta si am reusit sa deschid usa. In fata usii stateau un tip si o tipa. Ma uitam la el si n-am spus nimic. Mainile mi se racira si mai tare.

-Buna! spun eu ceva mai indrazneata.
-Banuiesc ca tu esti noul elev!

Tipa nu m-a băgat în seama, dar nu mi-a păsat pentru că cel care a deschis uşa mi-a atras atenţia. Era un băiat ceva mai scund decât mine şi avea o faţă drăgălaşă. Am zâmbit.
-Salut! Sunt Shiba! i-am spus întinzându-mi mâna.

Continuam sa ma uit la ei. Am dat afirmativ din cap la intrebarea fetei. Tipul care se prezentase ca Shiba imi intinse mana. Am intins si eu mana, dar imi tremura si era foarte rece.
-Bu-Buna... Eu sunt Yume...
Mi-am lasat privira in jos.

-Esti mai timid decat mi te inchipuisem!
-Insa ai o energie aparte. spun eu cu un glas pierdut.
-Cu acest inceput am uitat sa ma prezint... Sunt Kula... asa zisa directoare a acestei "lumi"!

Tipul ăsta mi se părea cam timid.
-Încântat să te cunosc.
Mi se părea aşa de drăguţ. Aşteptam să ne invite înăuntru. Sau poate nu vroia? Poate îi era ruşine. N-avea de ce.
-Eşti nou, nu-i aşa?

Shiba spuse ca era incantat sa ma cunoasca? Mi se parea total aiurea. Am dat din cap la intrebarea lui, apoi mi-am intors rpivirea spre tipa. Imi spuse ca eram timid. Staim si eu asta, nu trebuia sa imi spuan si ea. Cand s-a prezentat am icnercat s schitez un zambet.
-A... Intrati? i-am intrebat nesigur si m-am dat din usa.

Am intrat în camera lui şi m-am făcut comod pe un scaun. Mi-am lăsat capul pe spate, aşteptând ca unul din ei să zică ceva.
-Hei, Yume! Îmi dai, te rog, nişte apă?

Pasind si eu in camera ceva ma cuprinse... Frica... amintiri sau pur si simplu viziuni de'ale mele.
Parea o camera simpla... pentru un tip ca el, insa se simtea altceva ...
Uitandu'ma prin jur nimic ce ar duce la suspiciuni rautacioase sau altceva... un tip simplu... Nemaivrand sa ma gandesc la toate acestea... il iau la interogat...
-Esti nou... si cum controlez "tot ce tine de aceasta lume"... ce crezi de imprejurimi?!

-Da...sigur.
Am mers rapid in bucatarie. Am luat un pahar inc are am turnat apa rece dintr-o sticla. M-amm intors in camera, i-am intins paharul, iar eu m-am asezat pe jos. De unde stateam eu ii vedem bine pe amandoi. Mi-am lasat capul in jos. NU stiam ce sa-i intreb, dar stiam ca urmau sa se plictiseasca. Kula ma intreba
-Esti nou... si cum controlez "tot ce tine de aceasta lume"... ce crezi de imprejurimi?!
M-am uitat putin mirat la ea.
-Nu..nu stiu... N-am vazut mare lucru.

-Ok... te uiti mirat la mine... ceea ce nu mi se pare in regula XD
-Cum esti tu... asa timid... chiar nu inteleg, ma faci sa ma simt groaznic fii ceva mai bagat in priza daca poti :]

M-am uitat atent la directoare. Nu mi-a trezit interesul.
-Merci, Yume.
Mi-am plimbat privirea prin cameră. Am observat că, sprijinite de perete, se aflau două chitara. M-am ridicat rapid de pe scaun şi m-am îndreptat spre ele într-un suflet.
-Ce faci? l-am întrebat cu reproş. Nu aşa se ţin chitarele!

M-am uitat atent la directoare. Nu mi-a trezit interesul.
-Merci, Yume.
Mi-am plimbat privirea prin cameră. Am observat că, sprijinite de perete, se aflau două chitare. M-am ridicat rapid de pe scaun şi m-am îndreptat spre ele într-un suflet.
-Ce faci? l-am întrebat cu reproş. Nu aşa se ţin chitarele!

-Nu pot sa fiu bagat in priza, i-am spus directoarei. Imi pare rau.
Ma simteam ca naiba. M-am uitat la Shiba. S-a ridicat de pe scaun si s-a dus tinta la chitarele mele.
-Ce faci? Nu aşa se ţin chitarele!
Nu i-am raspuns. Ce treaba avea el cu chitarele mele? Daca eu asa vroiam sa-mi tin chitarele asa le tineam.

Poate că nu îi păsa pentru că nu mi-a răspuns.
-Dude, o să cadă, îţi spun din experienţă proprie. Pune-le culcate sau în suport. Nu le iubeşti? Ai grijă de ele.
Nu eram îndreptăţit să îl iau la rost, dar aici era vorba despre siguranţa unor chitare. Trebuiau protejate.

-Pai... le iubesc... doar ca... n-am suport si...daca vor cadea vor cadea... soarta.
Am dat din umeri. Tineam mult la acele chitare mai ales ca una dintre chitare era de la mama mea. Aveam grija sa nu fie nici un firicel de praf pe ele sau sa aiba vreo zgarietura.

Ma uitam la cei doi... se vedea ca au multe in comun... Vrand doar sa'l intalnesc pe noul elev, ma indrept spre usa.
-Heii... ma bucur ca te'am cunoscut Yume... Sper sa ai o sedere placuta aici.
-Va salut pe amandoi!
Iesind pe usa, privesc in stanga si in drepta. Nimic special, inchid usa si pornesc la o scurta plimbare pe holurile castelului.

-Pune-le, te rog, culcate. Dacă vrei, îţi dau suportul meu. Eu pot să le pun culcate.
Am luat ambele chitare de grif şi le-am culcat, sprijinindu-le pe grosime de perete. Directoarea a plecat, ceea ce m-a bucurat pentru că voiam să petrec ceva timp cu Yume, să fim singuri.

Shiba a pus chitarele culcat. M-am uitat la el o vreme apoi mi-am indreptat privirea spre chitare.
-Nu e nevoie sa-mi dai suportul tau, ma descurc si fara, i-am spus incercand sa zambesc.

-Bine, atunci.
M-am aşezat din nou pe scaun şi am început să măj joc cu pierce-ul din limbă.
-Deci...câţi ani ai? l-am întrebat.
Trebuia să aflu câţi ani avea. Nu voiam să fie prea mic pentru că eram interesat de el şi nu voiam să umblu cu un copilaş.

-16... Tu?
M-am uitat atent la Shiba. Am observat ca avea faorte multe pierce-uri in ureche, iar in cealalta o tepusa. Mi se facuse pielea de gaina. Am auzit si un fel de clinchet care venea din gura lui. Stiam ce era si m-am strambat. Mainile imi erau in continuare reci si le-am pus sub fund pentru a mi le incalzi.

-19.
Preferam să fie mai mare, dar 16 ani erau buni. Puteam să îl controlez cum vroiam sau, cel puţin, puteam încerca. Îmi plăcea mult de el.
-Mulţi înainte. Şi de cât timp cânţi la chitară?