Plimbari

Am ajuns cu SHiba in parc si ne-am interbtat spre o banca. Eram foarte emotionat, dar nu stiam de ce. Am inceput sa alerg, dar m-am trezit la o distanta destul de mare intre mine si Shiba.
-Frate... mi-am zis.
M-am intors inapoi la el mergand si rusinat.
-Scuze...

Am alergat la Yume.
-Uau, mai încet. Nu pot ţine pasul cu tine. Ştii, nu?
Mi-am plimbat privirea prin jur şi am văzut o maşină de îngheţată în apropiere.
-Hei, vrei nişte îngheţată? l-am întrebat.

-A... da. Vreau. Tu iti cumperi? l-am intrebat nesigur.
Daca nu-si cumpara nu vroiam nici eu pentru ca nu-mi placea sa mananc ceva de fata cu ceilalti, adica sa mananc singur.
-Pentruc a daca tu nu vrei nu vreau nici eu.

-Normal că vreau. Crezi că eşti singurul care are poftă de o îngheţată pe vremea asta?
Ne-am îndreptat spre maşina de îngheţată, dar a trebui să stăm la coadă. După ce am reuşit să cumpărăm îngheţatele, ne-am aşezat pe o bancă.

-Întrebam doar.
Când am văzut cât era coada mi-am făcut cruce. Mi-am cumpărat o îngheţată de ciocolată, apoi ne-am îndreptat spre o bancă. Din nou aceeaşi temere. Să nu cumva să trec prin ea. Am preferat să stau în picioare.

-De ce nu stai jos? l-am întrebat confuz.
M-am gândit că acela era un moment bun ca să îmi folosesc puterile, aşa că m-am concentrat şi am intrat în mintea lui, încercând să îi aud gândurile doar lui. Am zâmbit.
-Stai liniştit, dacă treci prin bancă, nu-i nicio problemă. Ţi-am spus că locul ăsta e plin de ciudaţi.

-Dar... Stau bine în picioare, serios, i-am spus zâmbind.
Nu aveam de gând să mă aşez, cel puţin până nu-mi terminam îngheţata.
-Cu ce aroma ţi-ai luat îngheţata, l-am întrebat înercând să schimb subiectul şi să nu mă mai preseze cu statul jos. Chiar îmi era teamă să mă aşez.

-Banane.
Yume nu părea să se fi speriat atunci când i-am apucat bărbia şi când i-am spus indirect că îmi place de el, aşa că m-am gândit să încerc în continuare.
-Spune-i ceva despre tine, i-am zâmbit.

-Păi nu ştiu ce ai vrea să afli.
Am căzut puţin pe gânduri.
-Am 1.65, m-am vopsit blond, mi-a murit mama la 12 ani, tatăl meu mă urăşte, am o pisică acasă şi sunt timid. Îmi place biologia, chimia şi fizica şi vreau să devin doctor. Alte întrebări? i-am spus sec.

M-am uitat serios la el.
-Mă scuzi că te-am întrebat.
Îmi răspunsese de parcă cine ştie ce întrebasem. Nu-mi plăcea asta. Poate erau doar câteva fixuri de-ale mele.
-Nu eşti obişnuit ca lumea să se intereseye de tine sau, pur şi simplu, nu îţi place să vorbeşti despre tine?

-Prima variantă. Niciodată nu s-a interesat cineva de mine. Scuze că ţi-am răspuns aşa...
Mi-am lăsat capul în pământ. Mă simţeam foarte prost. Îngheţata începuse să se topască şi îmi curse pe mană.
-Ăăă... ai un şerveţel?

Mi-am scos pachetul de şerveţele din buzunar şi i-am întins unul.
-Poftim.
Apoi, după o pauză, am continuat:
-Va trebui să te obişnuieşti pentru că pe mine mă interesează de tine.
Sunase exact aşa cum voiam să sune: să înţeleagă că mie îmi păsa de el şi, dacă era băiat deştept, îşi putea da seama că eram atras de el.

-Mulţumesc, i-am spus emoţionat.
Câteva lacrimi îşi făcură apariţia. Erau lacrimi de bucurie. Eram fericit pentru că, deşi numai ce-l cunoscusem, îi păsa de mine. Mi-am aruncat îngheţata la gunoi şi m-a aşezat în faţa lui. Mă uitam la el şi nu m-am putut abţine să nu-l îmbrăţişez.

Yume m-a îmbrăţişat. Am rămas uimit de gestul lui. Nu păruse să înţeleagă că mă atrage, dar poate chiar înţelesese. Aparenţele înşeală, nu? L-am dezlipit de mine şi l-am aşezat pe bancă, sprijinindu-i spatele de spătar. Mi-am dus mâna după gâtul lui şi mi-am apropiat faţa de a lui, privindu-l fix în ochi.

M-a dezlipit de el şi mi-a lipit spatele de bancă. Şi-a dus mâna după gâtul meu. Dinstanţa dintre feţele noastre era faorte mică. Se uita fix în ochii mei. Mă uitam şi eu ăn ochii lui. Inima începuse să-mi bată cu putere şi, din nou, mâinile mi se răciseră.

Nu a protestat. M-a lăsat să mă apropii de el. Poate era prea timid ca să facă ceva. Doar stătea acolo cuminte şi mă privea fix. Am zâmbit, apoi imediat mi-am lipit buzele de ale lui, închizându-mi ochii.

Se uita în continuare fix la mine, apoi a zâmbit. Şi-a lipt buzele de ale mele. Am rămas mut şi nu am ştiut cum să reacţionez. Nu i-am răspuns la sărut pentur că, sincer, nu ştiam ce trebuia să fac. Mă uitam speriat la el.

Yume nu mi-a răspuns la sărut şi asta m-a îngrijorat. Poate că nu se prinsese totuşi. M-am dezlipit de el şi am văzut că se uita speriat la mine.
-Îmi... cer scuze, am spus puţin ruşinat.

Yume nu mi-a răspuns la sărut şi asta m-a îngrijorat. Poate că nu se prinsese totuşi. M-am dezlipit de el şi am văzut că se uita speriat la mine.
-Îmi... cer scuze, am spus puţin ruşinat. M-a luat valul.

Şi-a cerut scuze, air asta m-a mai calmat.
-Ăăă-... Nu-ţi face griji... Eu.. mi-am lăsat capul în jos. Aveam încă un motiv de care să-mi fie ruşine. Eu n-am mai sărutat niciodată, i-am spus încet.
M-am înroşit şi nu mi-am mai ridicat privirea din pământ.

Nu se mai sărutase niciodata? Ăsta era singurul motiv pentru care eera aşa de speriat? Nu părea să îl deranjeze faptul că tocmai îl sărutase un tip. Am zâmbit.
-A, asta era problema? Nu-ţi face griji.
Mi-am pus mâna pe obrazul lui şi l-am sărutat din nou.

Sanara se plimba prin parc. Ii vazu pe cei doi baieti si isi spuse in gand: "Of, in ziua de azi sunt din ce in ce mai putini baieti atrasi de fete. Oare ce o fi atat de interesant la relatiile baiat-baiat, nu pot intelege."

Shiba şi-a pus mâna pe obrazul meu şi m-a sărutat din nou. De această dată am închis ochii şi iam răspuns. Îmi era teamă să nu ne vadă cineva şi să nu greşesc. Ştiam că acel sărut avea să fie un eşec, dar m+am chinuit. Nu pot spune că-mi plăcea de Shiba, dar mă atrăgea într-un anume fel. Niciodata nu m+au atras băieţii, dar, după acel sărut eram faorte sigur că va fi ceva între noi doi-.

De data asta Yume mi-a răspuns la sărut, deşi nu prea ştia ce trebuia să facă. Îmi plăcea că avea buzele cărnoase şi pline, iar asta mă făcea să nu mă mai opresc. Într-un final, m-am despărţit uşor de el şi i-am zâmbit.

M-am uitat la el şi nu am putut să nu-i zâmbesc. Avea un zâmbet molipsitor şi atât de frumos!
-Scuze dacă nu ştiu ce trebuie să fac... sunt începător...
Mi-am mutat privirea în altă parte, apoi am lăsat-o în jos. Mă simţeam prost.