Shiba's place

Ajunsesem în sfârşit la şcoală, şcoala ce mă va ajuta să-mi controlez nenorocitele de puteri. Am intrat în noua mea cameră. Era simplă, monotonă şi deprimantă. Am oftat lung. Aveam să despachetez mai târziu, eram prea obosit atunci. M-am trântit în pat, după ce m-am descălţat la uşă şi am închis ochii, încercând să dorm.

Isi aseza mai bine ochelarii pe nas,obsesiv as
putea adauga.Scoase de sub brat doua foi pe care isi atinti
priviirle,incorda palma,facand ast-fel un pumn,batu tare si scurt si
apasat.Isi pleca putin ochelarii pentru a se freca doua clipe,deja il
dureau.Ochii,capul,picioarele,absolut totul.

Am tresărit când cineva a bătut tare în uşă. M-am ridicat din pat după câteva secunde şi m-am dus leneş spre uşă. Am deschis-o. În prag stătea un tip înalt cu ochelari şi cu nişte foi în mână. Nu i-am spus nimic, mi-era prea lene. L-am privit confuz, întrebându-l, parcă, din priviri de vroia de la mine.

-Giovanni?
Ce sec, ce obisnuinta de a pronunta cu docilitate'n glas un anume nume.
Nu era singura ce se'nvartea pe coridoare.
Atata liniste si atata nehotarare in priviri, atat de enervant pentru ca fu nevoita in a'si inchide gura si a ascula vuietul usii.
L'ar fi intrebat -cine sta-, prea tarziu.

-Mabel?! Ridica din spranceana,nu o vazuse de ceva vreme,chiar foarte multa as putea adauga.
Isi ridica priviirile asurpa persoanei care deschisese.
Pronunta mai apasat:
-Domnul Osaki?!

Domn? Aşa bătrân arătam? Am chicotit.
-Aşa de bine semăn cu tata? La naiba!
Am auzit o voce pe hol, dar nu am băgat-o în seamă. Nu-mi păsa. M-am uitat întrebător la tip.
-Doreşti ceva cu mine? l-am întrebat.

-Sunteti nou in campus?!Asa'i?!
Ridica din nou din spranceana,isi cauta inca o copie a unui orar,vag.Nu mai avea nici una,dar totusi mai era una pe care o tinea in buzunarul pantalonilor de ceva vreme,i-o date tanarului.

-Da, sunt, dar nu pari mai tânăr ca mine. Nu-mi mai vorbi la persoana a doua.
Apoi mi-a întins o foaie. M-am uitat peste ea şi am văzut că era orarul. Atunci am realizat că tipul trebuia să fie profesor.
-A, scuzaţi-mă, am crezut că sunteţi elev, am chicotit puţin ruşinat.

Ridica din spranceana la auzul cuvantului 'elev' ce facea referire la el,dupa parerea lui nu prea arata ca si un elev,ba din potriva arata ca un pensionar.
Isi impinse ochelarii pe nas.
-Nici o problema.
Ii intinse cartea de vizita proprie.
-Dau si meditatii,daca doriti contactati'ma.Adauga,mereu facea asa cu fiecare nou venit in campus.

Nu-mi plăcea că îmi vorbea la persoana a doua. Mă enerva lucrul ăsta. Ştiam că dădea dovadă de respect şi alea-alea, dar, pur şi simplu, nu-mi plăcea. Mă făcea să mă simt bătrân, mi se părea că semănam cu tata şi nu vroiam asta.
-Mulţumesc, i-am spus şi mi-am luat orarul.
Am închis uşa, am pus orarul pe noptieră şi m-am trântit în pat din nou.

"Ce naiba, m'a vazut macar?"
Nu avusesem timp sa'mi scot foaia mototolita pe care as fi netezit'o cu unghiile lungi, sa'mi scot ochii din ea si sa'mi dau seama macar ca am gresit adresa, ca scria 50 si nu 51, ca n'avea tablita pusa sau ca era usa de'un alb spalacit, ci nu acel gri satios.
"Ce sec."
Printre putinele dati cand mi se intampla asa ceva.
Zambisem subit, hazardul- porcarie.
-Profesor?
Iar eu avusesem incercari esuate dint recut, comportandu'ma ca o -diva- expirata si de'a dreptul plictisita de tipul cu cartile ce imi batu la usa. Speranta moare ultima..uitase?

Se deschise la primi nasturi , simtea mult pre amulta insuportabila. Isi freca putin ochii , din nou si pot spune ca devenea destul de antipatic sa faca asta la fiecare miscare..
-Ce direct ..
Vazu ca tanarul ii inchisese usa in nas..
-'sper ca va ajunge un elev model cu atitudinea asta '..Dadu din umeri, dupa care se reintoarse catre Mabel.
-O zi frumoasa?! ridica din spranceana.

-Profesor?
O repeta incruntata, suna a 'de ce nu mi'ai spus'. Nu, probabil ca 'de ce nu -mi'ati- spus'.
Cat trecusera totusi?
Doua luni?
II privi nasturii desprinsi de soarta de a tine material.
"Doua luni...asteptam sa se schimbe intr'un timp atat de miniscul, subit?"

-Depinde ..
Tusi pronuntat si isi impinse ochelarii pe ochi,brusc privirea incepu sa i se mai clarifice vazand-o mult mai bine pe tanara.
-Daca ti-as spune ca m-am insurat ..
Adauga mai murmurat:
-M-ai crede?! ridica din spranceana.

Totuşi nu puteam să dorm. Auzeam voci dinspre hol. La început nu le băgasem în seamă, dar apoi au devenit foarte enervante. Începeam să mă enervez şă să îmi fie cald. M-am ridicat nervos din pat, mi-am scos geaca şi tricoul şi am deschis brutal uşa
-Alo, gălăgia! am strigat.

Intoarse privirea spre usa, ceva ii spunea, 'lasa'l'
"Doua luni!"
Si'o repeta, era oripilata de o trecere a timpului, ce oricum nu'si avea nici macar sanse minime de a se opri.
- Tu m'ai crede daca'i fi in locul meu?
Suna a joasa calmitate, desi raspunsese infantil, taios.

II observa reactia tanarului parea si nervos .. Dar oare din atat sa fi fost asa de recalcitrant?! Dadu din umeri , se uita stresat la ceas, in acel moment nu prea avea nimic bun de facut .. Ci doar sa se indrepte spre casa si scandalurile sa inceapa,din nou.Asa ca prefera mai bine o cafea.
Rosti brusc:
-Doresti o cafea?! intreba.

Dadu din cap, avea ceva mai bun de facut pana la urma, de cat repetarea unor cursuri ce oricum le'ar fi uitat avand in vedere departarea rezidentiatului ca si timp.
"Era o intrebare capcana?"
Isi spuse chicotind in sinea sa.

-Pai ..
Ca un gentelman , cum ramasese, aceasta calitate ii era neschimbata,chiar si in acel timp trecut , ii intinse bratul in timp ce-si puse sacoul pe servieta.
-Hmchr .. Rasufla.
Replica:
-Presupun ca nu cer mult ,asa-I?! spuse facand referire la gestul lui de mai devreme.

-Nu stiu.
O zise vag, ii accepta gestul. Era inalt, iar ea abia daca atinge un 1.70, noroc de tocuri. Acum ca tot isi spuse 'identitatea secreta', se presupunea ca o sa'i faca morala la orice gest?
Avea ceva nehotarat in ea. La cafea cu un prof suna de'a dreptul bizar.

Mă uitam surprins la ei. "Profesorii ar trebui să fie mai disciplinaţi" mi-am spus în gând. Eram nervos, mai mult din cauza faptului că nici nu mă băgau în seamă. M-am hotărât să îmi folosesc puterile, aşa că m-am concentrat, dar trebuia sa am grijă să nu-mi pierd controlul. I-am împins puţin pe amandoi spre scări.

-cafenea-
15:23.Aproape de timpul cand nevasta-sa trebuia sa-l sune si sa zbiere in telefon ca la ora aceea de ce nu este acasa?! Era precaut,dadu telefonul pe silentios si-l baga in cel mai indepartat buzunar din servieta,o tranti jos uitandu-se prin meniu,din cand in cand si la Mabel.

Observa intentiile lui Shiba inainte de a parasi locul. Roti un deget privindu'l cu ostilitate, intorcandu'i gestul si incercand in a'l lovi de zid.
"Sa nu incerci prea multe"
Rostise printre dinti, incet, cu privirea spre el.

Invarti un servetel. Meniul, nimic care vroia, totusi, se hotara asupra unor lucruri.
-De cand esti profesor?

-'Interogatoriu ...?! ' Isi spuse in sinea sa .. Cat ura sa ii se puna intrebari , dar de data aceasta facea o exceptie. Doar .. nu putea s ale ignore,nu?!..In fond , si MAbel merita niste explicatii..
-3 ani ..